O încercare de a fugi din România comunistă
Nemulțumit de viața pe care o ducea sub regimul comunist, Ioan Marin a încercat în iulie 1961, la doar 17 ani, să traverseze în mod clandestin granița româno-iugoslavă împreună cu doi prieteni apropiați, Ion Iordan și Constantin Stanciu. Au ales ca loc de trecere localitatea Ciuchici, un sat aflat în apropiere de Oravița. Dar, înainte de a trece granița s-au oprit la un magazin din localitate pentru a-și procura provizii fără a realiza că, aflându-se foarte aproape de graniță, ar putea trezi suspiciunile sătenilor. Ca urmare, unul dintre sătenii aflați în magazin a informat autoritățile și cei trei tineri au fost imediat înconjurați de forțele de miliție, arestați și anchetați. „Acolo un cetățean ne-a văzut. Era un turnător din ăsta care era în jurul graniței. Ne-am apropiat, eram foarte aproape, ne uitam în Iugoslavia. Măsurasem greșit, ne apropiasem foarte mult. Zic: ’Ne-am pregătit, hai că se întunecă.’ Ne-am băgat într-o văgăună. De la Timișoara la Jimbolia e un colțișor așa. Prin colțul ăsta voiam să trecem, aici fiind mai puțină pază pentru că toți aveau frică de colțul ăsta pentru că era cel mai strâns. Și zic: ’Aici e cea mai slabă pază!’. Și m-am băgat jos, într-o groapă, să stăm acolo până se întunecă. ’Mâncăm, ne pregătim și când s-o înnopta, trecem.’ Unul dintre cetățenii din alimentară s-a dus și a anunțat miliția și grănicerii. S-au făcut potcoavă acolo în jurul nostru. Prima dată a apărut poliția. Noi eram ascunși acolo. Prima dată apare un iepure pe coastă. Mi-am dat seama că nu e în regulă. Zic: ’Dacă iepurele ăsta a fugit, s-ar putea ăla să fi turnat și să fim prinși.’ Din cauza îmbrăcăminții. Noi aveam îmbrăcăminte de la școală de aici din oraș, pe câtă vreme ăia din sat din Ciuchici de acolo aveau alt port, alte haine. Era diferența și cu mâncarea pe care am luat-o... Și zic: ’Împachetarea, să plecăm de-aici!’ N-am apucat să împachetăm că a apărut polițaiul. A deschis încărcătorul, arma automată și ne-a spus: ’Hai! Sus!’ Ne-a dezbrăcat în pielea goală și ne-a scos de acolo din groapă. Și în pielea goală ne-a dus până la postul de Poliție din Ciuchici.”
Hodnocení
Abyste mohli hodnotit musíte se přihlásit!
Trasee
Neinclus în niciun traseu.
Comentarii
Ioan Marin
S-a născut la 22 martie 1944 în Popeşti-Leordeni, judeţul Ilfov. A urmat 7 clase la școala din sat. La școală a legat o strânsă prietenie cu Ion Iordan, fiul cântărețului bisericesc din sat, care era cu doar câteva luni mai mare ca el. La terminarea școlii primare a vrut să intre la o școală profesională din București, însă, neluând examenul și fiind certat cu părinții, a rămas aici angajându-se pe un șantier ca electrician necalificat. Din cauza muncii deosebit de grele la care era supus pe șantier și revoltat contra regimului comunist, la numai 17 ani, Ioan Marin a luat hotărârea să plece cu orice preț din țară, convingându-l și pe prietenul său, Ion Iordan – elev la un liceu în București – să-l urmeze. Au ales ca destinație Franța și au elaborat planuri pentru a trece în mod ilegal granița. Li s-a alăturat apoi și Constantin Stanciu, un alt tânăr de 17 ani. În iulie 1961 a încercat să treacă granița împreună cu cei doi prieteni ai săi pe la Ciuchici, un sat din apropiere de Oravița. Înainte de a trece frontiera s-au oprit să se aprovizioneze la o alimentară, fără să își dea seama ca erau mult prea aproape graniță și puteau trezi suspiciuni. Unul dintre oamenii aflați la alimentară a anunțat autoritățile, iar la 6 iulie 1961 cei trei tineri au fost înconjurați de milițieni, arestați și anchetaţi la Miliţia din localitate. Au fost transportați, apoi, la Oravița, unde ancheta a continuat până când Constantin Stanciu a recunoscut că vroiau să treacă ilegal frontiera pentru a merge în Franța. De la Oraviţa au fost trimiși la Timișoara, unde au fost ținuți în anchetă aproximativ 6 luni. În urma procesului desfăşurat în decembrie 1961, Ioan Marin a fost condamnat la 2 ani închisoare corecţională pentru „tentativă de trecere frauduloasă a frontierei”. Prietenii săi, Ion Iordan şi Constantin Stanciu, au primit 3, respectiv 2 ani de închisoare. Anii de detenție i-a executat în penitenciarele Timișoara și Jilava. În ciuda chinurilor îndurate, temnițele comuniste au constituit pentru Ioan Marin prilejul de a întâlni numeroși intelectuali, dar și spațiul de manifestare a solidarității, a colegialității și mărinimiei față de cei din jurul său. A fost eliberat la 17 ianuarie 1963, în urma unui decret de grațiere generală.
