În spitalul lagărului Zrenjanin
Pentru familia lui Ingrid Popa instaurarea comunismului în România a reprezentat debutul unei persecuții dure, multe dintre rudele foarte apropiate fiind supravegheate, interogate și închise de către regim. Ca urmare, după arestarea și detenția tatălui din 1947, părinții au decis să treacă granița cu Iugoslavia în mod clandestin. A urmat o trecere plină de aventuri a Dunării prin zona Cazanelor în cadrul unui grup de 12 persoane: alături de familia Popa, din grup a mai făcu parte o familiei compusă din părinți și trei băieți, dar și cei trei bărbați care ajutau la conducerea șalupei, care au profitat de ocazie și au fugit și ei din țară. Odată ajunși în Iugoslavia, au avut ocazia să experimenteze viața în mai multe lagăre iugoslave. Zrenjanin a fost doar unul dintre acestea… „Și să vă spun… Spitalul a fost când eram la Zrenjanin, în lagăr. În lagăr lucrurile erau mult mai libere. În sala bărbaților erau nu știu câte mese cu jocuri de șah, unde se juca șah. Și erau oameni care încercau să meargă la spital. Spre exemplu unul pretindea că s-a otrăvit pentru că a mâncat un ban de cupru care era verde. Nu se prea credeau lucrurile astea. Când eram la Kovačica, așteptam în coadă, o femeie tânără a leșinat, zicea că era însărcinată, dar drujii nu au crezut nici asta. Însă eu m-am îmbolnăvit: am avut febră, am avut simptome de apendicită. Pe mine m-au luat, m-au pus într-o trăsură și m-au dus în spital la Zrenjanin. Un spital mic, alb, curat, încântător! M-au dus acolo, m-au pus într-un pat foarte, foarte curat. Au venit doctori foarte drăguți, m-au examinat. Mamii i s-a dat voie să stea cu mine, tata aștepta afară. Și n-am să uit niciodată când mi-a adus de mâncare, era o farfurie, pe farfurie era, între altele, puțină carne. Noi nu mâncasem carne de nu știu cât timp! Și mama m-a întrebat: „Crezi că aș putea să dau o bucățică de carne tatii?” Tata aștepta afară, îl vedeam prin fereastră, arata ca un câine bătut. Și a fost o luptă teribilă în mine. Am spus mamii: „Da”, dar m-a durut și m-am simțit atât de vinovată că m-a durut bucățica aia de carne (plânge). Așa, ca să aveți o mică idee.”
Hodnocení
Hodnotilo 0 lidí
Routes
Not a part of any route.
Comments
No comments yet.